Geografia Parcului Natural Apuseni
Sau cand dati click pe start quiz!
Parcul Natural Apuseni cu o suprafață de 75.784 hectare, a fost înființat prin Ordinul MAPPM din 27 ianuarie 1990 (privind constituirea parcurilor naturale sub gospodărirea directă a ocoalelor și inspectoratelor silvice) și declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate), urmând ca în anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 să se restabilească limitele și suprafața acestuia.
În data de 8 octombrie 2009, în cadrul Galei Premiilor EDEN de la Bruxelles, Parcul Natural Apuseni a fost premiat ca destinație turistică de excelență și promovat pe site-ul oficial European Destinations of Excellence (EDEN), unde are o pagină proprie ce include și un film de prezentare oferit gratuit din partea Comisiei Europene.
Geologie și geomorfologie
Din punct de vedere geologic, parcul natural este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline în Masivul Biharia și Vlădeasa; masive calcaroase în alternanță cu conglomerate și gresii în Munții Bihor; calcare și dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș – Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice în Munții Gilăului și Bihorului.
Parcul Natural Apuseni reprezintă o zonă montană cu o mare diversitate reliefală, vârfuri (Biserica Moțului), abrupturi stâncoase (Pietrele Galbenei), cheiuri, văii (Valea Sighiștelului, Valea Galbenei), doline (Lumea Pierdută), măguri, lapiezuri, ponoare (Cetățile Ponorului), avene (Avenul cu Vacă), peșteri (Urșilor, Ciur Izbuc, Cetatea Rădesei, Ghețarul Focul Viu, Peştera Mare de pe Valea Firei, Peștera Smeilor de la Onceasa, Peştera din Piatra Ponorului); cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști; cu floră și faună specifică Occidentalilor.
În interiorul parcului sunt incluse mai multe rezervații naturale de importanță geologică, floristică, faunistică, speologică sau peisagistică, printre care: Avenul din Hoanca Urzicarului, Izbucul de la Cotețul Dobreștilor, Izbucul Mătișești, Izbucul Tăuz, Peștera Coiba Mare, Peștera Ghețarul de la Vârtop și Peştera Scărişoara (pe teritoriul județului Alba); Avenul Borțigului, Cetățile Ponorului, Fâneața Izvoarelor Crișului Pietros, Groapa de la Bârsa, Groapa Ruginoasa, Peștera Cetatea Rădesei, Pietrele Boghii, Pietrele Galbenei, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Valea Sighiștelului, Valea Galbenei, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Peștera Ghețarul de la Focul Viu, Peştera lui Micula, Peștera Ciur Izbuc, Peștera Smeilor de la Onceasa, Săritoarea Bohodeiului, Sistemul Carstic Peștera Cerbului – Avenul cu Vacă, Vârful Biserica Moțului, Vârful Cârligați (versantul sudic), în judeţul Bihor și Molhașul Mare de la Izbuc, Peştera Mare de pe Valea Firei şi Peştera din Piatra Ponorului, arii naturale aflate pe teritoriul administrativ al județului Cluj.