Geografia sitului Natura 2000 Muntele Șes
Sau cand dati click pe start quiz!
Căi de acces
Principalele căi de acces în sit sunt cele rutiere reprezentate de drumul naţional 1H: Aleşd – Şinteu – Nuşfalău – Zalău – Jibou – Răstoci, drumurile judeţene – DJ 108H şi DJ 110E – şi o reţea densă de drumuri comunale. Situl este, de asemenea, accesibil prin intermediul drumurilor de exploatare – de carieră sau forestiere – şi a potecilor.
Descriere geomorfologică
Din punct de vedere morfologic, 34880,85 ha din suprafaţa totală a sitului, cea mai mare parte, cca 87%, se suprapune peste Muntele Şes-Plopiş, una dintre catenele nordice ale Munţilor Apuseni, cu orientare nord-vest – sud-est, alcătuită în special din şisturi cristaline. În această zonă se atinge altitudinea maximă a sitului, 918 m, în Vârful Măgura Mare, situat la extremitatea sud-estică. Partea centrală a Muntelui Şes, puţin accidentată, asemănătoare unui podiş, intens locuită, cu aşezări risipite, nu a fost cuprinsă în sit. De asemenea, situl nu acoperă nici porţiunea sud-estică a Muntelui Şes, Podişul Ponorul Negrenilor, un sinclinal suspendat cu frecvente fenomene carstice.
Aproximativ 9% din suprafaţa sitului se suprapune pe zona deluroasă din Depresiunea Crişului Repede – denumită şi Depresiunea Oradea sau Bratca, situată în sudul Muntelui Şes, alcătuită majoritar din material sedimentar de vârstă badeniană, sarmaţiană şi pannoniană. Aici, altitudinea sitului variază între 250 m pe văile afluenţilor Crişului Repede, şi 493 m, în Vârful Pietriş.
În proporţie de cca 3% din suprafaţa sa, situl acoperă şi porţiuni din Depresiunea Şimleului, în special din treapta sa piemontană, alcătuită din depozite sedimentare badeniene şi sarmaţiene. În această zonă altitudinile urcă de la 170 m în Defileul Barcăului de la Marca, la 440 m în zona dintre râul Barcău şi afluentul său, pârâul Comăneasa. Situl se extinde şi la est de Defileul Barcăului de la Marca, în Dealurile Viişoarei – incluse, alături de Depresiunea Şimleului, în unitatea Dealurilor Silvaniei – pe o porţiune foarte redusă de cca. 0,1% din suprafaţa sa, unde atinge 362 m altitudine, în Dealul Curatu.
Circa 1% din suprafaţa Sitului Natura 2000 Muntele Şes se suprapune pe Dealurile Derna – Popeşti, parte a Dealurilor Oradei, alcătuite din sedimente pannoniene, care mărginesc Muntele Şes pe laturile estică şi nord-estică. În această arie altitudinile variază între 185 m, la extremitatea vestică a sitului, şi 460 m, în Dealul Caprei – între văile Cuzap şi Varvizel.
Sub aspect altitudinal, se încadrează aşadar, în categoria munţilor mici, altitudinea maximă fiind de 917 m în Vârful Măgura Mare, poziţionat în extremitatea estică a sitului. Altitudinile medii se menţin în jurul valorii de 500-700 m, pentru ca în partea vestică, la contactul cu Dealurile Oradei să scadă sub această valoare. În general altitudinile scad de la est spre vest. Lungimea masivului montan este de 37 km, în timp ce lăţimea nu depăşeşte 15 km.
Muntele Şes şi suprafaţa sitului aferentă acestuia, se caracterizează prin prezenţa formelor de relief specifice modelării fluviale. În categoria celor din urmă se remarcă: interfluviile, versanţii culoarelor de vale şi culoarele de vale – cu forme specifice lunci, albii.
Interfluviile din Muntele Şes sunt rezultatul modelării unităţii montane de către reţeaua hidrografică ce se drenează pe de o parte spre nord, spre Barcău, iar pe de altă parte spre sud, spre Crişul Repede.
Hidrografia
Hidrografia din arealul Muntele Şes (tabelul nr. 1) este tributară râului Barcău cu un procent de 55% din areal şi râului Crişul Repede cu 45%.
Clima
Sub raport climatic, Munţii Şes se află sub influenţa aproape exclusivă a maselor de aer vestice, bogate în precipitaţii, cu ierni relativ blânde, ceţoase şi umede şi cu veri răcoroase. Temperatura medie anuală variază intre 8 şi 10 °C în regiunile periferice şi între 4 şi 8 °C în părţile interioare. Se constată diminuarea temperaturii medii anuale a aerului conform gradientului adiabatic umed – aprox. 0,6°C/100 m. Precipitaţiile atmosferice cresc odată cu altitudinea, datorită convecţiei dinamice impuse maselor de aer de la 700-800 mm anual în zona joasă la peste 1000 mm în zona înaltă. Zona montană este poziţionată în faţa transportului vestic de aer oceanic, ca un baraj ce determină ascensiunea maselor de aer umed şi formarea norilor. Acestea au ca efect precipitaţiile numeroase şi torenţiale. Toate aceste caracteristici climatice fac verile umede şi calde, iar iernile blânde.
Soluri
În cadrul Sitului Muntele Şes se remarcă, conform Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor, ediţia 2003 prezenţa a patru clase de sol, din cele 12 existente la nivel naţional: protisoluri, cernisoluri, cambisoluri şi luvisoluri. Acestora le corespund şapte tipuri de soluri – din cele 32 existente la nivel naţional: regosol şi aluviosol; faeoziom şi rendzina; eutricambosol şi districambosol; luvosol.