Plantele din situl Natura 2000 Valea Iadei
Sau cand dati click pe start quiz!
Asociaţiile de vegetaţie sunt dispuse într-o zonalitate verticală, datorită treptelor de relief, influenţei climatice, orientării pantelor etc.
Etajul subalpin îl întâlnim pe suprafeţele restrânse, mai ales în masivul Cârligate şi împrejurimi.
Datorită condiţiilor aspre, aici se dezvoltă pajişti dominate de iarba stâncilor (Agrostis rupestris) şi ţăpoşică (Nardus stricta), în amestec cu firuţa (Poa alpina), păiuşul pestriţ (Festuca violacea), păruşca (Festuca suspina), mărarul ursului sau pătrunjelul de munte (Lingusticum mutellina), clopoţelul (Campanula napuligera), dar şi de arini de munte (Alnus virilis), jneapănul (Pinus muga, Pinus montana), afinul (Vaccinium myrtillus), merişorul (Vaccinium vitis-idaea), ghinţura (Gentiana punctata), ienupărul pitic (Juniperus sibirica) etc.
Etajul coniferelor, la peste 900-1000 m altitudine, este dominat de molid (Picea excelsa), căruia i se adaugă bradul (Abies alba), dar şi paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), scoruşul (Sorbus aucuparia), iar la parterul pădurii – afinul, muşchii verzi, merişorul, murul, zmeurişurile etc. Pajiştile care se formează în poieni etalează o vegetaţie ierboasă mezofilă abundentă, dominată de păiuşul roşu (Festuca rubra) şi ţăpoşică. Acest etaj este dominant pe masivele dintre Stâna de Vale şi Dealul Mare.
De aici, până mai jos de Barajul Leşu, pe locurile mai însorite ale culmilor (Văile Calului, Stâna de Runc etc.) şi, în special, pe înălţimile Munţilor Piatra Craiului, unde climatul este mai blând, apar pădurile amestecate de răşinoase şi fag. Speciile lemnoase care formează arboretele amestecate sunt fagul (Fagus silvatica), molidul şi bradul.
Stratul arbustiv este, şi aici, slab dezvoltat. Întâlnim alunul (Corylus avellana), păducelul (Crataegus monogyna), liliacul carpatin – iorgovan, lemnul vântului, călin (Syringa josikaea) – element glaciar, specie endemică, în doar câteva crânguri, apoi bulbucii de munte (Trollius europaeus) – plantă ocrotită etc.
Etajul propriu-zis al fagului domină cursul inferior al Văii Iadului, mai ales Munţii Pădurea Craiului, dar şi culmile mai joase şi domoale ale Munţilor Bihorului. Caracteristic pentru acest etaj este predominarea pădurilor pure de fag. Dacă în partea superioară a zonei apar, în cantităţi mici, molidul şi bradul, în partea inferioară, la fel de nesemnificativ, apar carpenul (Caupinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus campestris), gorunul (Quercus petraea) etc. Stratul de arbuşti este, de obicei, slab dezvoltat – în făgete. Se întâlnesc, mai des, alunul, cornul (Cornus mas), păducelul, măceşul etc.
Pajiştile de pe locul pădurilor sau din poieni constituie cele mai preţioase fâneţe şi păşuni din domeniul forestier (Valea Izvorului-Brusturoasa, Valea Seniului, Porumbreu, Salhij, Şipote etc.). În compoziţia acestora predomină iarba vântului (Agrostis temis), peptănăriţa (Cynosurus cristatus), tremurătoarea (Briza media), păiuşul de livezi (Festuca pratensis), ovăsciorul de munte (Arrhenatherum elatius), spilcuţa (Chrysanthemum leucantheum), pătrunjelul de câmp (Pimpinella saxifraga), clopoţeii (Campanula patula), diferite specii de trifoi etc.
În extrem de puţine zone umede (mlaştini) întâlnim o vegetaţie săracă – de stufăriş, papură, pipirig, rogoz etc.