Geografia sitului Natura 2000 Pădurea Craiului
Sau cand dati click pe start quiz!
Relieful Munţilor Pădurea Craiului se caracterizează prin creste puţin proeminente, care se destramă adesea în largi platouri carstice. Este un relief haotic, cu creste slab individualizate, orientate în mai toate direcţiile. Aceste trăsături sînt specifice pentru zona centrală şi nord-estică a Pădurii Craiului, adică pentru aproape 80% din suprafaţa masivului.
Creasta principală, cea care separă cursurile apelor tributare Crişului Repede de cele tributare Crişului Negru este slab evidenţiată în teren. Este vorba de culmea marcată de înălţimile Cîmpul Arsurilor, Pleşa Serghiş, Dealul Varului, Orbării, Dealul Glimeii, Dealul Mare, Culmea Roşiorului (cunoscută şi sub denumirea de Ecleja Roşiorului), Dealul Cărmăzanului, Chicera Buglei, Dealul Ouaşului, Măgura Dosului, Lunca Acră, Hodrînguşa şi Măgura Beiuşele. Creasta, extrem de sinuoasă, are o direcţie generală NV-SE. În cîteva puncte, cum ar fi la Orbării, la sud de Tomnatic, la vest de Zece Hotare şi la sud de Dealul Ouaşului, ea se pierde aproape complet în platouri înierbate, aproape plane. Altitudinea ei creşte treptat spre sud-est, ajungînd să depăşească 1 000 m în Hodrînguşa (1 027 m) (cel mai înalt vârf din întreg masivul muntos) şi Măgura Beiuşele (1 004 m).
La nord şi nord-est de creasta principală se desprind cîteva culmi teşite care se termină brusc fie în bazinul Borodului, fie în tăietura puternică formată de cursul superior al Crişului Repede. Dintre ele creasta Dealul Şerbota – Dîmbul Tînăr – Gălăşeni -Ciungul – Dealul Crucii – Coasta Jocarului este orientată NV-SE; creasta Dealul Cărmăzanului – Vîrful Runcului — Dealul Dumbrăvii este orientată NE-SV, ca şi culmea marcată de înălţimile din Dealul Rujetu – Dealul Culmei şi Dealul Hăpătag.
Munţii Pădurea Craiului sînt străbătuţi de o reţea hidrografică extrem de dezorganizată, caracteristică regiunilor carstice. Platourile suspendate, constituite numai din calcare şi dolomite, sînt de cele mai multe ori lipsite de cursuri de apă.
Două mari bazine hidrografice acoperă întreg teritoriul acestui masiv: în nord apele sînt tributare Crişului Repede, iar în sud Crişului Negru. Creasta principală care desparte aceste bazine este orientată NV-SE; ea este jalonată de zone proeminente cum ar fi cele de la Dealul Varului, Dealul Glimeii, Culmea Roşiorului, Măgura Dosului, Hodrînguşa şi Măgura Beiuşele. Afluenții Crișului Repede izvorăsc din partea centrală a acestor munți și au o direcție generală de curgere N-NE. Dintre aceste văi tributare Crișului Repede, putem enumera următoarele: Valea Mişidului,Valea Iadului (Iadei), Valea Brătcuței, Pârâul Izbândiș, Valea Mnierei, Valea Gălășeni. Bazinul hidrografic al Crișului Negru ocupă aproximativ două treimi din suprafața Munților Pădurea Craiului. Dintre văile care se varsă în Crișul Negru merită să amintim Valea Videi, Valea Roșia sau Valea Topa.
În zonele constituite din calcare, drenajul apei în subsol este foarte rapid; numai rareori,la ploi mari, în jurul sorburilor se formează lacuri temporare, cum ar fi cele de la Runcşor, Toaia şi Pusta Călăţea.
Temperatura medie anuală variază între 4 şi 8°C; la Oradea, în zona de şes învecinată masivului, media anuală este de 10,5°C. Precipitaţiile ating valori ridicate (800-1 000 mm) pentru altitudinile destul de mici ale masivului. Această cantitate mare de precipitații se explică prin faptul că Munții Pădurea Craiului, alături de alte unități montane din Apuseni reprezintă prima barieră semnificativă aflată în calea fronturilor atmosferice încărcate cu precipitații care vin din Câmpia Panonică, dinspre Vest. Astfel, este favorizată descărcarea masivă a precipitațiilor în aceste zone muntoase.
Pădurile acoperă o suprafață relativ mare în această zonă de munte și sunt reprezentate prin păduri tipice pentru munți de altitudine joasă. Cel mai frecvent apar păduri de fag, de carpen sau asocieri între aceste tipuri. Spre vest, odată cu scăderea altitudinii se dezvoltă păduri de stejari sau de goruni. În anumite zone cu expunere ridicată la razele solare sau în luminișuri apar frecvent pâlcuri de mesteceni. Pădurile de conifere apar destul de rar, cu precădere în partea de SE a Munților, în zona de limită dinspre Masivul Vlădeasa.