Meșteșugurile din situl Natura 2000 Pădurea Craiului

Locuitorii Pădurii Craiului practicau încă din vechime o serie de meserii care pot pot fi încadrate în trei mari profile: agricol, forestier si industrial.

Agricultura: a fost și este în continuare principala activitate prin care locuitorii zonei își asigură existenta. Practicarea agriculturii prezintă interes prin faptul ca mijloacele folosite pentru lucratul pământului sunt în continuare, în cea mai mare parte cele arhaice.
Lemnăritul: a implicat în trecut o mare parte a locuitorilor zonei, în prezent datorită reducerii suprafețelor împadurite și a exploatării organizate, numărul celor implicati în această activitate este mult redus. Pe văile mai importante din masiv (Crișul Repede, Valea Iadei) se practica pâna la sfârsitul secolului trecut plutăritul, buștenii neprelucrați legîndu-se în plute și fiind transportați până în Câmpia Crișurilor. Albiile acestor râuri au fost amenajate în acest scop cu stăvilare, diguri și locuri de descărcare. Dar lemnul se folosea si pentru întrebuințări locale dintre care una din cele mai importante era confecționarea lăzilor de zestre. Acestea îmbinau în mod fericit utilitatea practică cu un rafinat simț estetic. Cele mai importante centre de lădărit din această zonă erau la Budureasa, la sud de M. Pădurea Craiului, Călățea, Vârciorog și Delureni.

Meșteșugurile țărănești au fost extrem de variate nevoilor existente care nu puteau fi satisfăcute prin schimburi cu alte zone și datorită bogăției de materii prime minerale, animale și vegetale.Cele care au avut o amploare deosebită sunt următoarele:

Olăritul: se practica atât în bazinul Crișului Repede cât și în bazinul Crișului Negru. Cel mai important centru de olărit al zonei a fost și este cel de la Vadu-Crișului unde în anul 1938 erau înregistrați peste 90 de olari. În prezent mai lucrează doar un singur olar. Ceramica realizată este din argilă albă (datorită lipsei de oxizi de fier) și este orientată preponderent spre ceramica de uz casnic. Centrul cel mai important din bazinul Crișului Negru este Leheceni, unde se obține o ceramica roșie (din lut mai bogat în oxizi de fier). Vasele specifice centrului de la Vadu-Crișului sunt ulcioarele, canceele, oalele înalte, ulcelele de lapte și blidele. Motivele decorative sunt dominate de spirale și sunt de veche tradiție, cele mai des întâlnite fiind liniile drepte, simple sau paralele și spirala care caracteriza ceramica neolitică.
Vărăritul: se practica în trecut pe scara largă în masiv, vărarii din această zonă deserveau o mare parte din nevoile de var ale vestului țării. Practicarea sa este legată direct de prezenta calcarului,care furniza materia primă pentru această activitate. Cuptorul de var numit local cameniță este de trei tipuri: îngropat în pamânt, semiîngropat (în pantă) și la suprafață. Capacitatea cuptorului este de cca 1000 kg calcar (1,5- 2 m adâncime, 1,8 m diametru). În prezent arderea calcarului se mai practică doar pentru satisfacerea nevoilor locale, cuptoare de var în stare de funcționare existînd încă la: 10 Hotare, Damis, Ponoare, Remeti, Vadu-Crisului, iar cuptoare de var părăsite pot fi văzute raspândite pe întreaga suprafață a masivului. Arderea varului se face din aprilie până în august, iar umplerea cuptorului necesita multă pricepere deoarece bolțile trebuie să fie rezistente și stabile. Arderea durează cca 3-4 zile, focul trebuie menținut tot timpul, temperatura de ardere a varului fiind de 900-1000° C.
Blănăritul- cojocăritul: nu se mai practică în prezent decât sporadic. Centrele cele mai importante erau la Vadu- Crișului și Șuncuius unde se făceau pieptare închise pe umeri și sub braț iar tăbăcirea pieilor se făcea la Bratca. În bazinul Crișului Negru centrele cele mai importante erau la Căbești și Roșia.
Prelucrarea fibrelor textile: se foloseau ca materii prime cânepa, inul, lâna și bumbacul. Pive pentru fibrele textile existau la Bratca, Șuncuius, Bulz și Luncasprie.

Despre amploarea răspândirii acestor instalații vorbește și acordarea denumirii de Valea Șteazelor unei văi situate în raza comunei Roșia, unde funcționau mai multe astfel de instalații (șteaza= piva de postav).

Mineritul: se practică în zona Șuncuiuș-Vadu Crișului încă din secolul XVIII, în secolul XIX mari cantități de argilă exploatate aici fiind exportate. În prezent acesta se practica la Șuncuiuș (argila), Aștileu (argila), Răcaș, Vârciorog, Roșia, Remeți (bauxita).

Pe lângă aceste meșteșuguri practicate în trecut pe scară largă în această zonă, se mai practicau alte meșteșuguri pentru satisfacerea unor mici necesități locale. În această categorie trebuiesc incluși meșterii fierari- potcovari, confecționeri de viori cu goarnă (Damiș, Lazuri), de gresii pentru ascuțit coasa, dogarii și alte mesteșuguri.

Meșteșuguri din situl Natura 2000 Pădurea Craiului

#1. Cu ce fel de vopsele se vopseau firele folosite la țesut?

#2. Unde erau mori de apă în Pădurea Craiului?

#3. Care erau materiile prime folosite în trecut în prelucrarea fibrelor textile?

#4. Unde erau amplasate cuptoarele de var?

#5. Ce fel de mine sunt în Pădurea Craiului?

#6. Cum se exploatează argila refractară în zona Șuncuiuș?

#7. Se mai practică blănăritul în zilele noastre?

#8. Unde se confecționau odinioară viorile cu goarnă?

#9. Care este ceramica tipică pentru zona vadul Crișului?

#10. Care sunt produsele din lemn renumite din areal?

#11. Ce fel de meșteșuguri se practicau în Pădurea Craiului?

#12. Câți olari mai sunt la ora actuală în Vadul Crișului?

#13. Pe care vale se practica în secolul trecut plutăritul?

#14. Se practica vărăritul în Pădurea Craiului?

#15. Ce capacitate avea un cuptor de var?

Results